Stelian BABOI

=20 &= nbsp; &n= bsp; &nb= sp; &nbs= p; SCRIITURA=20 IRONICĂ =CEN ROMANUL LUI PETRU CIMPOIESU

= ; = &= nbsp; &n= bsp; &nb= sp; &nbs= p; = ; = &= nbsp; &n= bsp; &nb= sp; =20 Elvira SOROHAN

Milenar definită drept = expresie=20 oblică, ironia se strecoară =EEn c=EEmpul literaturii = fictionale =EEn forme foarte=20 diferite, dar =EEntotdeauna pervers caracteristice. Cuv=EEntul, = gestualitatea, ca si=20 situatiile =EEn care se contrazice g=EEndul cu realitatea posedă = aceeasi putere=20 ironizantă, comică, simplu dramatică sau chiar = tragică. Oricum ar fi, discursul=20 ironic contestă ceva. Erezia sub=EEnteleasă poate invada = semnificativ scriitura=20 textului fictional, situ=EEndu-l =EEn ceea ce teoreticienii numesc = =84estetica=20 disonantei=93. Si atunci nu mai avem de a face cu o simplă = figură de stil,=20 cuprinsă =EEntr-o frază sau propozitie ironică. = Profuziunea simulacrului determină=20 tonalitatea ironică a scriiturii, dimensiunea formală = intentionată, personal=20 expresivă. Optica ironică, la nivelul unui roman, = filtrează critic, prin=20 opozitie, realitatea. Nu contrariază astăzi pe nimeni, privind = =EEnapoi, că un=20 scriitor din generatia =9280, ca Petru Cimpoesu, e interesat de = strategia=20 scriiturii ironice, =EEntr-un fel si ea o formă de curaj = intelectual, conditionat=20 de talent. Nota critică a fictiunii e inteligent mascată de = autor sub aparenta=20 temei acceptate de cenzură, =EEntr-un roman cum este = Firesc. Am si numit=20 astfel debutul romanesc al lui Petru Cimpoesu, dintr-o dată valoros = ca=20 problematizare si stil, fără să se fi făcut atunci, = =EEn 1985, din asta, un=20 eveniment literar. Desi era. Numai Valeriu Cristea =EEi prevăzuse, = imediat,=20 capacitatea de a face performante.
Dintru =EEnceput trebuie = remarcată=20 particularitatea tragică ce sporeste puterea corosivă, = ironizantă a scriiturii.=20 Citit atent, at=EEt de atent c=EEt de accesibil poate fi discursul, = romanul=20 Firesc răspunde la dimensiunea modernă, alta dec=EEt = cea antică=20 (analizată de Nietzsche), a ironiei tragice. Interesantă si = absolut=20 semnificativă evolutia romanelor lui Cimpoesu de la ironia = tragică la ironia=20 comică de astăzi. Deci, de la pl=EEnsu =96 la r=EEsu, drum = parcurs =EEn mod firesc,=20 stiind că literatura =EEng=EEnă istoria si, cum scrie = Cimpoesu, o =84reconstituie=20 aproximativ=93. Atunci era de pl=EEnsu, acum e de r=EEsu, alternante ce = confirmă=20 emergenta permanentă a ironiei din istoria generală a lumii. =
=CEsi are=20 rostul ei reflectia pe tema pl=EEnsului, plasată chiar la = =EEnceputul romanului=20 Firesc. Amintirea, insolit povestită la prezent, e = plasată =EEn=20 copilărie, c=EEnd, spre a forta =EEncetarea pl=EEnsului, tatăl = =EEi arăta personajului=20 narator oglinda: =84Eu mă zbat, nu vreau să mă văd = =EEn oglindă, =EEntorc capul, tip=20 si mai tare, stiu că dacă mă voi vedea voi tăcea = brusc si voi fi frustrată=20 astfel de consolarea pe care o aveam pl=EEng=EEnd; sf=EErsitul = pl=EEnsului e =EEntotdeauna=20 mai neplăcut, mai dureros dec=EEt =EEnceputul, căci te = obligă să reiei realitatea de=20 acolo de unde ai refuzat-o prin pl=EEns=94. Protagonista romanului = preferă neantul=20 dec=EEt reluarea realitătii, refuzată prin pl=EEns, cum se si = =EEnt=EEmplă finalmente.=20 =CEnc=EEt, aducerea =EEn prezent a unei amintiri explică psihologia = cerebralizată a=20 personajului mirat de legătura misterioasă =EEntre momente = trecute ale vietii si=20 cele prezente.
Discursul ironic, natural construit, e marea iubire si = vocatia=20 =EEntregii literaturi a scriitorului, băcăuan la data = debutului, ca si acum.=20 Primul său roman, citit după ultimul, cel din 2006, se = arată a fi o deschidere,=20 nu nesigură, c=EEt nehotăr=EEtă, către formula = definitivă a ironiei jucăuse din=20 acesta, ultimul, intitulat Christina Domestica. Este un roman = care se=20 =EEnt=EElneste cu primul =EEn reminiscentele autobiografice, cu totul = =84aproximative=93,=20 cum se poate citi =EEn =84Postludiu=93, unde, ca pretutindeni de altfel, = afirmatia cu=20 negatia imediată intră =EEn competitie ludică, se = contestă mutual, exact ca =EEntr-o=20 humorescă plină de ambiguităti si paradoxuri. Ironia, cu = asociatele ei,=20 paradoxul si oximoronul compun idiolectul estetic, principiul literar al = autorului, =EEn răspăr cu lumea de el traversată. Este = emblematică, pentru=20 personajele lui Petru Cimpoesu, mărturia despre gratuitatea = aventurii=20 existentiale, făcută la persoana =EEnt=EEi =EEn Christina = Domestica: =84Trăiam=20 la cheremul =EEnt=EEmplării, renuntasem la toate ambitiile = tineretii, căutam mereu=20 să-mi umplu timpul cu ceva, iar timpul răm=EEnea mereu gol =96 = =EEmi contemplam cu=20 voluptate propriul declin=93. O spune personajul ostentativ frivol, = angajat =EEn=20 jocul ironic al autorului.
Originalitatea romanului = Firesc=20 stă, la o primă, formală vedere, =EEn structura lui = nonconformistă: jumătate (114=20 pagini), un jurnal al unui personaj, intitulat Prolog si, cealaltă = jumătate, un=20 Epilog (135 de pagini) auctorial, sfid=EEnd prin =EEntindere regulile = unei astfel de=20 =EEncheieri. Pentru ca, =EEntr-o ultimă, initiată =EEn fond, = vedere, să =EEntelegem că=20 titlul adverbial rezumă drama singurătătii si = plictisului. Era normal, vom vedea=20 cum, să se =EEnt=EEmple asa si nu altfel. E de la sine =EEnteles, = la finele=20 lecturii.
După exersări =EEn proză scurtă, = sigur pe talentul său=20 analitic, Cimpoesu scrie acest roman existentialist, clar dominat de = viziunea=20 sceptică asupra posibilei realizări a fiintei umane =EEntr-un = mediu =EEn care nu se=20 poate integra. =CEnstrăinat, fără alternativă, pus, = deci, =EEntr-o situatie limită,=20 personajul nu are altă iesire dec=EEt suicidul. Acest personaj e = proiectia=20 feminină a autorului hipersensibil. E vorba de o ingineră = repartizată la un=20 izolat de lume c=EEmp petrolier. Fată de restul personajelor, ea = are altitudinea=20 inteligentei, a unei lucidităti ce se =EEntoarce =EEmpotriva ei, = cea care poartă=20 aristocraticul nume roman, Junia. O perlă aruncată =EEntr-un = mediu sordid, unde=20 orice iluzie moare. Aici e ironia ce dă notă particulară = scriiturii =EEmbogătită=20 cu bucle reflexive ca paradoxuri, portrete grotesti si sintagme = oximoronice,=20 =EEntărind intentia de a face contraopinie. Sperăm ca = această lectură să nu fie un=20 =84fiction-critique=93. La urma urmei, ironia nu este numai o calitate a = textului,=20 ci si un mod de lectură, spre a-i traduce ambiguitatea, = inexplicitul.=20
Scriitura ironică fiind obiectul principal ce interesează = lectura, e nevoie=20 de precizări suplimentare. Aici, acest tip de scriitură e = generat de=20 confruntarea divergentă =EEntre acuitatea g=EEndirii, a privirii = personajului si=20 lumea abrutizată =EEn care a căzut, anul=EEndu-i, =EEncet, = =EEncet, valoarea.=20 Inadecvarea e suferinta Iuniei, cauză a unui abia perceput pl=EEns = interior.=20 Scriitura ironică e =EEntretinută si de efortul ei de a = simula, continuu,=20 adaptarea la acest mediu, treptat ruinător al puterii psihice de a = i se opune.=20 Izolarea ei =EEn tăcere, singurătate si abstinentă = erotică =EEi contraria pe=20 ceilalti, naturi comune, neproblematizante. Atitudinea ei este o = mască sub care=20 =EEsi ascunde sensibilitatea. Jurnalul acestei confruntări e = =84reprodus=93 =EEn prima=20 parte a romanului, umplută cu o substantă umană = superioară, care se dizolvă=20 treptat, p=EEnă la autodistrugere de sine, =EEn partea a doua = (Epilog),=20 asumată narativ de autor. E o studiată constructie =EEn = oglindă. Prologul contine=20 subiectul uman proiectat =EEn oglinda mediului din Epilog, =EEn apa = căreia se va=20 dizolva.
Scriitura ironică are o tentă melancolică, = determinată de=20 solitudinea personajului, martor discret la spectacolul cenusiu al = lumii.=20 Autorul =EEi =EEmprumută =84ochelarii=93 lui, pentru că, asa = cum a construit-o pe Iunia,=20 i se potriveau. Ca =EEn orice roman modern, conflictul tragic nu se mai = deschide=20 =EEntre om si destin, ci =EEntre om si contextul existential perceput ca = absurd,=20 conflict de un dramatism surd, interiorizat. Chiar si =EEn această = formă=20 estompată, tragismul este o componentă a ironiei. Absurdul = existentei intră =EEn=20 sfera ironiei tragice, ca tehnică literară universală. = Evident, adecvată=20 contextului marcat de loc si timp, =EEn secolul XX.
=CEnceputul = confesiv, cu=20 toate semnele formale ale ludicului, e un joc autoironic, ezitant, cu = ideea de a=20 scrie un jurnal al noptii, al ploii, singurătătii si = plictisului. Naratoarea=20 scrie pentru că are insomnie. Iată =84un răspuns =EEn = primă instantă acceptabil si=20 care nu mă angajează cu nimic =96 notează mai departe = =EEn jurnal. =96 Simt =EEnsă că e=20 ipocrit. Nu oricine are o insomnie scrie un jurnal. Dar e un jurnal? = Am=20 =EEnceput sau am crezut că =EEncep un jurnal, am pus si data: = 5 aprilie. S-ar=20 fi cuvenit să scriu despre această zi, despre evenimentele ei: = azi m-am sculat=20 la ora, am m=EEncat la ora, apoi...=93. Prezumtia si deriziunea = =EEnsotesc actul=20 scrierii, discredit=EEndu-l ironic, contrazic=EEnd materializarea =EEn = cuv=EEnt, care e=20 o realitate =84palpabilă=94 si nu o iluzie. Discreditarea e studiat = si repetat=20 plasată =EEn trei locuri ale textului =84memorialistic=93: la = =EEnceput, la mijloc si =EEn=20 final. Tot la =EEnceputul romanului, ca pentru a influenta lectura =EEn = nota=20 ironiei, e introdusă o scurtă scrisoare anonimă, de = dragoste, ilariantă prin=20 agramatismul ei, etichetă pentru nivelul mediului =EEn care =EEsi = făcea intrarea=20 Iunia. Ea =EEsi impune să accepte scrisoarea =84simpatică =EEn = ridicolul ei=93, dar care=20 ar putea provoca unui sceptic, nu se stie cui, o =84grimasă = ironică=93. Cu rol de=20 pretentie, după ce aminteste faptul, se preface a nu face =84din = asta un caz de=20 constiintă=93.
Acest jurnal al unei singure nopti de rememorare = e =EEncheiat =EEn=20 zorii zilei următoare, cu revenirea la sentimentul prim: = =84Toată noaptea am stat=20 si am scris un fel de jurnal, pe care, dacă mă g=EEndesc mai = bine, am =EEnceput prin=20 a-l refuza=94. =CEn fapt, ceea ce refuză Iunia e insuportabila = existentă povestită.=20 Jurnalul, cu valoare psihologică si socială totodată, e = un monolog, o dispută=20 =EEntre dorinta de viată si teama sau imposibilitatea de a = trăi aici, astfel. Si=20 dacă din această lume, =EEngustă si promiscuă, nu = poti evada, atunci trebuie să=20 mori. Iunia se simte prizoniera, fără scăpare, a acestei = lumi. De aici ironia=20 situatională creată de conflictul =EEntre ceea ce este si ceea = ce ar fi vrut ea să=20 fie. Alianta =EEntre inteligentă si sagacitatea observatiei o = ridică pe Iunia=20 deasupra mediului, ne spune că ea nu era de acolo, ca si de = niciunde altundeva.=20 Contradictia =EEntre structura ei intimă, cu tot cu inteligenta = vie, deduse din=20 jurnal si dezordinea vietii celorlalti poartă vina = deznodăm=EEntului tragic.=20 Subiectiv, solutia suicidului, de refuz, preferată de Iunia, este = moralmente=20 justificată. =84Idealul moral =96 scrie =EEn jurnal =96 constă = =EEntr-un fel de=20 autoflagelare =EEn folosul celorlalti=94. Mai mult dec=EEt at=EEt, = simtindu-le=20 ostilitatea si neput=EEnd fi ca ei, preferă autosuprimarea. Gestul, = aruncat ca=20 refuz ironic mediului impur, o reconciliază cu ea =EEnsăsi, cu = propriile ei=20 inhibitii grav constientizate. G=EEndul unei iubiri pentru un coleg = inginer,=20 =EEmpărtit ca amant de două femei din colonia petrolieră = =EEnecată =EEn ploaie, noroi=20 si frig, teama că ar putea fi siluită de un altul, =EEi = dădea =84frisoane de=20 greată=93. Se cabrează rigid =EEn fata acestor = posibilităti, cărora nu li se putea=20 abandona, =EEncerc=EEnd să-si creeze o distantă = securizantă, paradoxal, tocmai din=20 teama de violentă, efectul =84insecuritătii = garantate=93.
Privirea critică a=20 personajului feminin generează si o altă formă de ironie, = ca joc, al punctului=20 de vedere, oarecum recuperator. Jurnalul contine portrete plastice, = grotesti,=20 lucrate =EEn manieră parodică, =EEnnoite ca tehnică. = S=EEnt imagini, asumate de=20 protagonistă, asupra celorlalti, creionati răzbunător = pentru nesansa ei de a nu=20 găsi nimic de admirat. Nu numai =EEn portrete, dar oriunde s-ar = afla =EEn textele=20 literare, grotescul concurează ironia prin retorica lui, de = asemenea acuzatoare,=20 ca tendintă subiectivă a discursului. Prin intentie, spun = psihologii, scriitorul=20 e un =84donator de sensuri=93. Si, cum se stie, parodia, =EEn genere = contestatară, nu=20 e altceva dec=EEt ironia la lucru. Astfel de figuri grotesti amestecate = =EEn viata=20 Iuniei s=EEnt semnele unei umanităti descurajante, care umilesc si = cele mai=20 modeste idealuri. Portretele interpretate fiziognomonic, prin exagerarea = aspectului grotesc, puse =EEntr-o miscare proprie = trăsăturilor, marchează distanta=20 luată de autoarea lor. Ea =EEi priveste dinafară, total = =EEnstrăinată spiritual.=20 Distantarea =EEn superioritate e o ironie =EEn sine. O mostră, = decupată din mijlocul=20 galeriei expusă pe patru pagini de jurnal: =84Cel pletos =96 un = păr negru, lucios =96=20 cu o fată mare, congestionată, m=EEncată de vărsat, = arterele g=EEtului umflate, gata=20 să crape =EEn orice clipă (va muri de inimă, g=EEndii = =EEntinz=EEndu-i m=EEna, pe care el=20 o luă arogant si abia o atinse cu buzele; stia că e ur=EEt, = văzuse poate =EEn ochii=20 mei asta)... =CEn sf=EErsit, insul scurt si corpolent, fălcos, = nebărbierit, cu nasul=20 rosu si bombat si niste buze groase, slinoase, pe care si le lingea = =EEntruna,=20 care =EEmi pupă zgomotos m=EEna =96 parcă voise să o = sugă =96 lăs=EEndu-si balele pe ea,=20 mă privi =EEn ad=EEncul ochilor si r=EEse ca prostul, din nimic, = arăt=EEndu-mi o gură=20 stirbă si ur=EEt mirositoare. Am avut impresia că buzele lui = =EEmi jupuiseră pielea,=20 am simtit nevoia să mă sterg, dar m-am stăp=EEnit. C=EEnd = se =EEntoarse la locul său,=20 văzui cum călca, parcă l-ar fi str=EEns bocancii, se = legăna mult, cu picioarele=20 =EEntepenite de la genunchi, ca un robot=93. Situată ironic = deasupra acestui mediu,=20 uman totusi, portretista se salvează mărturisind orgolios = că ea le-a permis=20 acestor oameni să existe, fără trecut pentru ea, = =EEnsă cu un viitor promis =EEn=20 viata ei, de aici =EEnainte. Si, =EEntr-adevăr, cel mai sus = portretizat =EEn jurnal si=20 categoric exclus ca posibil partener, va fi bănuit că ar fi = fost, sau nu,=20 amestecat =EEn evenimentul mortii ei. Situatia e ambiguă, = imaginată fiind, fără să=20 fi fost =EEn vreun fel confirmată.
=CEn Epilog, unde intră = =EEn rol povestirea=20 autorului, la persoana a treia, punctul de vedere caricatural nu e = dezmintit. Nu=20 numai că nu-si contrazice personajul, dar autorul face complicitate = cu el, prin=20 sustinere apăr=EEndu-i justetea punctului de vedere. Stilul = intelectual, simultan=20 autoanalitic si descriptiv, din Prolog (citeste jurnal) nu se = schimbă =EEn=20 relatarea din Epilog, unde Iunia, mereu contemplativă, =84cu un = sur=EEs aproape=20 zeflemitor=93, apare rar, ca fiintă care, =EEnainte de a se = =EEneca, mai iese de=20 c=EEteva ori la suprafată. Ceea ce e =EEn plus la nivelul = autenticitătii stilului=20 s=EEnt expresiile din limbajul frust al muncitorilor sau al unor femei = vulgare.=20 Dominanta stilistică este =EEnsă problematizarea = existentialistă, fapt ce solicită=20 intens meditatia cititorului obligat să =EEnt=EErzie pe constructii = paradoxale si=20 oximoronice care sporesc ironia scriiturii. Răm=EEne s-o = demonstrăm prin detalii=20 convingătoare. Este =EEn acest roman, singurul redeschis, = deocamdată, genul de=20 scriitură ironică gravă o etapă =EEn evolutia = scriitorului care, mai apoi,=20 lu=EEndu-si din nou distantă critică, se va dezlăntui pe = altă gamă, umoristică,=20 poate mai proprie postmodernismului. Tot ironică =EEnsă, = =EEntr-o veselă =EEnflorire=20 barocă a limbajului.